Într-o zi de 23 aprilie, de Sf.Gheorghe care ar fi trebuit să fie despre comunitate, am mers la dezbaterea publică privind proiectul bugetului local al orașului Călimănești pe anul 2026 . N-am fost acolo nici trimis de cineva, nici ca să caut scandal. Am mers pur și simplu ca un om care plătește taxe și care crede, poate naiv, că „dezbaterea publică” nu e doar o bifă într-un dosar de transparență, ci un drept câștigat…
Din păcate, atmosfera din sală mi-a amintit mai degrabă de o ședință de bloc forțată. Din cei 37 de oameni prezenți, marea majoritate erau fețe cunoscute din aparatul administrativ sau consilieri locali. Cetățeanul de rând? Aproape de negăsit… Mi-am asumat eticheta de „cetățean” pe lista de prezență, în timp ce vreo 2 s-au ascuns sub paravanul de „jurnaliști” cu gândul la viitoarele contracte de publicitate cu U.A.T. Călimănești. Nu le voi da numele în editorial, nu vreau să le fac reclamă.
Prezentarea bugetului a fost un maraton de citit slide-uri, într-un ritm care părea calculat să te facă să adormi, nu să pui întrebări. Când am încercat să intru în fondul problemei și l-am întrebat pe primarul dr. Florinel Constantinescu dacă îmi pot citi amendamentele pregătite sau să le depun (o întrebare capcană pusă) mi-a fost închisă politicos, dar ferm: „Doar depuneți-le”. Mesajul a fost clar: nu ne interesează ce ai de spus, ne interesează doar hârtia, ca să avem acoperire legală.
N-am renunțat și am pus o singură întrebare care se pare că a durut: câți bani din buzunarele noastre pleacă în 2026 către presa din Vâlcea? Paradoxal, n-au sărit la atac cei din conducere, ci tocmai „colegii” din presă prezenți în sală. În loc de răspunsuri, am primit ironii ieftine și jigniri. E trist când cei care ar trebui să fie câinii de pază ai democrației se transformă în scutieri ai puterii pentru câțiva arginți.Sau poate mai mulți arginți. Rămâne de văzut ce sume vor încasa și-n acest an și cu câte firme… dar la fel de curios ar fi să vedem ce-o „zice” și Curtea de Conturi pentru situația din anul 2025.
Acest episod nu e un accident, e un mod de lucru… Am fost ironizat pentru locul unde locuiesc, pentru munca mea online și pentru faptul că „îndrăznesc” să cer transparență.
M-a costat timp, nervi și energie să descifrez un buget care, pe hârtie, e public, dar în realitate e scris parcă să te descurajeze cu niște anexe în stilul hieroglifelor egiptene. Nu cer aplauze, cer respect. Când o dezbatere publică e doar un decor, iar întrebările sunt tratate ca insulte, înseamnă că democrația la Călimănești e în perfuzii.
Chiar dacă în sală majoritatea părea să bată cadența la ordin, Călimăneștiul înseamnă mai mult decât atât. Înseamnă și oameni care s-au săturat de „monologul administrativ” și de simularea corectitudinii.
Voi continua să vorbesc și să cer socoteală, oricât de tare îi deranjează tonul meu. Banii publici nu sunt pușculița personală a nimănui, iar respectul față de cetățean nu este opțional!