Părinte Edi,
Mâine, 26 aprilie la Biserica Păușa, ar fi trebuit să vă auzim din nou predica. Și parcă tocmai de asta doare și mai tare. Pentru că nu mai e o zi obișnuită, ci una în care ne despărțim de un om care a însemnat mult pentru mulți dintre noi ( la ora 13 ) .
Nu am uitat nici acum, părinte Edi, că în 2024 ați întrebat-o pe mama dacă eu sunt ziarist. Nu mai știu ce v-a răspuns atunci, dar îmi place să scriu. Și cred că, uneori, asta e felul de a păstra vii oamenii și amintirile lor. Dar nu aș fi vrut să scriu așa ceva vreodată, mă întristează, dar am făcut-o pentru că, în ultimele zile, ați distribuit pe Facebook un video în care era scris : ” Oamenii cresc unde sunt apreciați, merg acolo unde sunt primiți și rămân acolo unde sunt iubiți ! ”
Părinte Edi, dumneavoastră ați fost un om care a lăsat ceva în urmă. Nu doar slujbe, nu doar vorbe frumoase, ci și o prezență pe care oamenii au simțit-o aproape.
Puteți fi sigur că ai dumneavoastră copii, Andreea și Rareș vă vor purta numele cu onoare. Și nu doar ei. Și noi, cei din Păușa sau cei care avem rude aici, nu o să vă uităm. Niciodată. O să rămâneți mereu legat de locul acesta, de biserică și de oamenii care au trecut pe lângă dumneavoastră cu respect.
Și poate că asta e cel mai greu: faptul că, de acum înainte, de fiecare dată când vom intra în biserică, o să trecem pe lângă locul în care veți odihni. Veți fi acolo, la intrare, exact unde fiecare om vă va vedea și își va aminti de dumneavoastră.
Odihniți-vă în pace, părinte Edi. Nu o să vă uităm!
Semnat,
Alin Murariu
