În fauna politică din Călimănești trăiește o specie rară: „Piticelu` Observatorius”. Nu-l vezi la toate ședințele de CL, nu-l auzi când cetățeanul întreabă, dar îl simți. Te urmărește. Online. Mereu. Ca un pop-up prost sincronizat. Dar ii dai „X”, chiar dacă el este 0 (zero).
Piticel e consilier local cu normă întreagă la reacționat. Dă like-uri strategice, reacții pasiv-agresive și postări despre „unii” . Manipulează cu delicatețea unui excavator și minte cu seninătatea unuia care crede că Facebook-ul n-are memorie.
Ce nu face Piticel? Nu răspunde oamenilor care l-au votat. Niciodată. Pe contul lui real, asumat, verificat, lustruit. Acolo e tăcere administrativă. Dar în schimb, etichetează, trimite cereri de prietenie ca pe pliantele electorale și cerșește atenție cu perseverența unui influencer fără Wi-Fi.

Deși e „băgat” de mult în administrația locală, Piticel încă vrea să nu mai fie schiop în ale politicii. Problema e că aleargă după validare, nu după soluții. Iar când nu-i ajunge scena principală, intră pe Facebook incognito, sub numele poetic de CeataluPitigoi , unde își pierde complet cumpătul… Acolo devine agresiv verbal, revoluționar de tastatură, justițiar de canapea. Scrie, șterge, rescrie, se enervează, apoi revine. Are și momente de luciditate, e adevărat mai rare, aproape mitologice, când, în privat, îți dă dreptate. Dar doar în privat, că publicul strică imaginea.
Și nu, Piticel, pamfletul ăsta nu e despre „unii”. E despre tine.

