În contextul recentelor modificări legislative din domeniul fiscalității, Ordonanța de Urgență a Guvernului (OUG) nr. 78/2025 a stârnit ample dezbateri. Publicată la scurt timp după Legea nr. 239/2025, această ordonanță modifică cadrul de aplicare a impozitelor și taxelor locale pentru anul 2026, introducând obligații stricte pentru autoritățile locale. Articolul de față analizează criticile aduse acestei reglementări, focalizându-se pe aspectele de nelegalitate procedurală, confuzie normativă și afectarea gravă a activității economice.

Legea nr. 239/2025 a adus ajustări substanțiale la Codul Fiscal (Legea nr. 227/2015), inclusiv la Titlul IX privind impozitele și taxele locale. Acestea vizează actualizarea valorilor impozabile pentru clădiri, terenuri și mijloace de transport, cu scopul de a eficientiza resursele publice. Însă, la doar două zile distanță, OUG nr. 78/2025 intervine pentru a impune termene stricte: consiliile locale trebuie să adopte hotărâri privind nivelurile impozitelor până la 31 decembrie 2025, cu comunicarea lor către organele fiscale în trei zile lucrătoare. Nerespectarea atrage sancțiuni bugetare severe, precum sistarea unor transferuri de la bugetul de stat (cote defalcate din impozitul pe venit și sume pentru echilibrarea bugetelor locale), cu excepții doar pentru salarii și protecție socială.

Această intervenție nu stabilește direct cote de impozitare, ci condiționează comportamentul autorităților locale, creând un mecanism de presiune indirectă asupra sarcinilor fiscale ale contribuabililor.

Unul dintre cele mai contestate aspecte ale OUG nr. 78/2025 este respectarea condițiilor constituționale pentru adoptarea ordonanțelor de urgență. Potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, astfel de acte se adoptă doar în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată. Preambulul ordonanței invocă riscul de neadoptare în timp util a hotărârilor locale, cauzat de întârzierea procesului legislativ al Legii nr. 239/2025. Criticii argumentează însă că această „urgență” nu este obiectivă, ci derivă din dinamica instituțională normală. un calendar parlamentar aglomerat nu justifică bypassarea procedurii legislative obișnuite.

Mai mult, termenul impus (de la publicarea din 17 decembrie 2025 până la 31 decembrie) este considerat nerezonabil. Autoritățile locale au la dispoziție doar două săptămâni pentru a fundamenta, consulta și adopta hotărâri complexe, care implică estimări bugetare și analize de impact. Aceasta încalcă principiul securității juridice (art. 1 alin. (5) din Constituție), amplificând instabilitatea normativă și făcând imposibilă o deliberare autentică.

OUG nr. 78/2025 amplifică confuzia existentă în regimul fiscal al proprietății, în special privind încadrarea clădirilor ca rezidențiale, nerezidențiale sau mixte. Conform art. 455 din Codul Fiscal, impozitul pe clădiri este datorat de proprietar, în timp ce taxa pe clădiri se aplică utilizatorilor pentru bunuri publice. Însă alin. (4) introduce un criteriu de proporționalitate bazat pe durata dreptului, iar practica locală tinde să prioritizeze folosința declarată, adesea formală.

Un exemplu ilustrativ este cazul sediului social declarat la domiciliu. Conform Legii societăților nr. 31/1990, sediul social este o localizare juridică, nu neapărat un indicator al activității economice efective. Totuși, autoritățile fiscale îl folosesc adesea ca prezumție pentru încadrare nerezidențială, ducând la majorări substanțiale ale impozitului: de la câteva sute de lei la zeci de mii. Aceasta creează distorsiuni între formă și fond, ignorând utilizarea reală și încălcând principiul proporționalității. Rezultatul? O neuniformitate teritorială, unde hotărârile locale, adoptate sub presiune temporală, pot varia arbitrar, afectând previzibilitatea sarcinilor fiscale.

Impactul economic al OUG nr. 78/2025 este profund negativ. Mecanismul de sancțiuni bugetare nu doar constrânge autoritățile locale, ci afectează indirect contribuabilii și economia în ansamblu. Sistarea transferurilor bugetare poate perturba servicii publice esențiale, cum ar fi educația sau infrastructura, ducând la o reducere a calității vieții și a atractivității economice a regiunilor.

Pentru contribuabili, incertitudinea fiscală reduce capacitatea de planificare. Persoanele fizice și juridice se confruntă cu riscul unor impuneri disproportionate, bazate pe criterii formale, ceea ce descurajează investițiile în proprietăți. De exemplu, o locuință folosită ca domiciliu, dar cu sediu social declarat, poate genera o sarcină fiscală exorbitantă fără o schimbare reală în utilizare. Acest lucru tensionează relația dintre dreptul societar și fiscalitatea locală, favorizând abuzuri și litigii.

Pe termen lung, ordonanța riscă să submineze autonomia locală, transformând consiliile într-un instrument de execuție centrală, în detrimentul adaptării la nevoile specifice ale comunităților.

În fața acestor probleme, contribuabilii pot apela la contencios administrativ, contestând hotărârile locale pe motive de neconstituționalitate. Argumente cheie includ lipsa clarității normative, afectarea indirectă a drepturilor (art. 115 alin. (6) din Constituție) și necesitatea probării utilizării efective a proprietăților. Curtea Constituțională ar putea fi sesizată pentru a verifica dacă urgența a fost justificată și dacă securitatea juridică a fost respectată.

În concluzie, OUG nr. 78/2025 reprezintă o intervenție grăbită care, în loc să eficientizeze resursele publice, generează instabilitate și inechități. Este esențială o revizuire legislativă care să prioritizeze previzibilitatea, proporționalitatea și autonomia locală, pentru a proteja atât contribuabilii, cât și economia națională.

Răspunsul scurt: Nu, Consiliul Local nu era obligat să voteze măriri de impozite și taxe. Era obligat doar să voteze o hotărâre prin care să stabilească nivelurile impozitelor și taxelor locale pentru anul 2026, dar putea alege să păstreze cote minime sau chiar să mențină, acolo unde legea permitea, valorile din anul precedent!!

OUG nr. 78/2025 nu impunea consiliilor locale să majoreze impozitele. Ce impunea era adoptarea unei hotărâri până la 31 decembrie 2025, prin care să stabilească nivelurile impozitelor și taxelor locale aplicabile în 2026, conform grilei de valori impozabile și cotelor prevăzute de Legea nr. 239/2025.

În majoritatea cazurilor, consiliile locale aveau posibilitatea legală să aleagă: cota minimă prevăzută de lege (de cele mai multe ori aceeași cu cea din 2025) sau cote mai mari, până la limita maximă permisă. Oare ce s-a ales la Călimănesti?

Astfel, majorarea efectivă a impozitelor plătite de cetățeni nu a fost impusă de OUG nr. 78/2025, ci a apărut în principal din creșterea valorilor impozabile stabilite prin Legea nr. 239/2025 (în special la clădiri și terenuri, unde valorile de impunere au crescut semnificativ, uneori chiar s-au dublat sau triplat față de 2025).

OUG nr. 78/2025 a creat doar presiunea procedurală și sancțiunea bugetară pentru neadoptarea unei hotărâri. Dacă un consiliu local ar fi refuzat să voteze orice hotărâre, ar fi fost sancționat cu sistarea unor transferuri bugetare de la stat, dar dacă ar fi votat cote minime (sau chiar menținerea cotelor din 2025 unde legea permitea), nu ar fi încălcat obligația legală și ar fi limitat impactul creșterii asupra contribuabililor ! Creșterea efectivă a facturii la impozite și taxe locale din 2026 a fost consecința principală a majorării valorilor impozabile introduse prin Legea nr. 239/2025, nu a unei obligații de majorare impuse consiliilor locale prin OUG nr. 78/2025.

Hotărârea Consiliului Local Călimănesti ( HCL nr.110/23.12.2025) prin care s-au stabilit nivelurile impozitelor și taxelor locale pentru anul 2026 poate fi contestată în instanță prin acțiune în contencios administrativ, în temeiul Legii nr. 554/2004. Aceasta rămâne una dintre cele mai eficiente căi prin care cetățenii și mediul de afaceri pot solicita anularea totală sau parțială a unei astfel de hotărâri !

Semnat,

M.Alin-Stefan