La Călimănești, ședințele extraordinare „de îndată” au început să pară mai degrabă regulă decât excepție. Astăzi, 12 iunie, de la ora 16:00, Consiliul Local este convocat din nou în regim de urgență, deși orașul se află în sezon turistic. Pe ordinea de zi: câini fără adăpost trimiși peste granița administrativă, stații de autobuz rămase în acte din 1975 și un joc financiar care ridică semne de întrebare.
Poate cel mai grăitor exemplu al felului în care este gestionat domeniul public este situația câinilor fără stăpân. Primăria admite, oficial, că nu dispune de niciun teren potrivit pentru un adăpost pe raza orașului. Soluția găsită vine din comuna vecină, Dăești, unde ar urma să fie concesionat, pentru 49 de ani, un teren de puțin peste 2000 de metri pătrați. Redevența anuală pornește de la aproximativ 1267 de lei, o sumă modestă în sine, dar care deschide o discuție mai largă: investiția în adăpost și costurile de funcționare rămân în sarcina Călimăneștiului. Cu alte cuvinte, problema este mutată administrativ, nu rezolvată la sursă. Iar întrebarea firească rămâne: cum a ajuns un oraș-stațiune să nu poată identifica un teren propriu pentru o astfel de necesitate?
Coincidență sau nu, aceeași dată de 12 iunie apare și într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, în care exact această problemă este pusă sub lupă. Este vorba despre dosarul nr. 1715/198/2025, înregistrat în martie 2026, având ca obiect constatarea încălcării dispozițiilor legale privind gestionarea câinilor fără stăpân. Reclamant este Asociația pentru Protecția Animalelor „Lupița”, iar pârâți sunt UAT Oraș Călimănești și Consiliul Local Călimănești . Cauza se află în stadiu de fond, în secția de contencios administrativ și fiscal, cu ultima actualizare chiar în 10 iunie. Suprapunerea nu trece neobservată: în timp ce administrația caută soluții „de îndată”, problema este deja contestată în instanță.
În paralel, în aceeași ședință, primarul dr. Constantinescu propune două mișcări financiare care, puse cap la cap, par cel puțin contradictorii. Pe de o parte, se dorește rambursarea anticipată a 3,89 milioane de lei dintr-un credit contractat anul trecut, invocând economii realizate în cadrul unor proiecte. Pe de altă parte, se cere aprobarea unui nou împrumut, de 1,81 milioane de lei, pentru acoperirea unor cheltuieli neeligibile apărute la reabilitarea Școlii „Șerban Vodă Cantacuzino” și a Castrului Roman.
Situația ridică semne de întrebare legate de planificarea investițiilor. Dacă există economii semnificative, de ce apar, în același timp, costuri suplimentare care necesită creditare pe termen de până la zece ani? Iar dacă aceste cheltuieli nu au fost prevăzute, cât de realist au fost construite bugetele inițiale?
Un alt punct de pe ordinea de zi pare desprins dintr-un inventar prăfuit: casarea a opt stații de autobuz metalice, toate datând din 1975. Acestea figurează încă în evidențele primăriei, deși au ajuns la un grad de uzură de 100%. Mai mult, existența lor în acte a ajuns să încurce implementarea unor proiecte moderne de transport, finanțate prin PNRR.
Valoarea totală de inventar a acestor relicve depășește 22000 de lei, iar cea mai „valoroasă” dintre ele, stația Biserică, este trecută cu peste 6000 de lei. Faptul că abia acum sunt scoase oficial din evidență spune multe despre modul în care a fost gestionat patrimoniul local în ultimele decenii.
În ansamblu, ședința de astăzi conturează imaginea unei administrații care reacționează din mers, sub presiunea termenelor și a finanțărilor externe, mai degrabă decât să urmeze o strategie coerentă. De la câinii „exilați” la Dăești, la credite contractate pentru a acoperi goluri neprevăzute și până la stații de autobuz uitate de 50 de ani în inventar, tabloul este unul al improvizației.
Rămâne de văzut dacă aleșii locali vor trata aceste proiecte ca pe simple formalități sau dacă vor cere explicații reale. Pentru că, dincolo de cifre și proceduri, nota de plată ajunge, în cele din urmă, tot la locuitorii orașului Călimănești.