În aceste zile, mai mulți „papagali” din Rm. Vâlcea (fie ei ziariști sau lingăi catalogați chiar ca „țepari” de ziariștii amintiți mai devreme), poate la „instructajele” altora din administrația locală liberală din Călimănești, s-au găsit să scrie despre situația juridică a terenului tatălui meu. Ciudat, nu? Unul dintre ei, care este plătit din bugetul local la Călimănești (cu aproximativ 5400 lei anual) și este, chipurile, ziarist, s-a găsit să-mi spună mie că: „nu facem ziare din motive personale!”. Nu știam că „dictatura liberală” din Călimănești impune astfel de reguli și dacă știam, îi ceream voie direct primarului… Poate îmi oferea și mie un serviciu… nu i-am spus niciodată, dar am făcut „enorma greșeală” ca în 2012 și 2016 să-l votez!!! Fără să cer vreun post…, chiar dacă aveam studiile necesare, doar că nu mi-a plăcut politica și stătusem departe de ea… D-aia nici nu mă făcusem membru al vreunui partid politic, chiar dacă în 2024 am participat și eu într-o campanie electorală (în ultimele săptămâni) și au apărut poze în articole și postări pe Facebook, fără acordul meu… ( poză în care eram în propria curte, proprietate privată, având pe cap o sapcă cu însemnele PSD-ului! Iar pentru cei cu care am fost în campanie… să-și amintească lacrimile tatălui meu când ați venit în curtea noastră…!
Așadar, revenim la subiect. O să încerc să vă explic, pe scurt, speța și ceea ce a dus inclusiv la depunerea unei plângeri penale pentru un posibil abuz în serviciu al primarului Florinel Constantinescu și al celorlalți membri ai Comisiei Locale de Fond Funciar. Vezi articolul de aici:
Dosar penal clasat după 20 de luni de… liniște la Poliția Călimănești
Există momente în care cetățeanul obișnuit, simplu, fără relații din Călimănești se întreabă dacă dreptatea mai este un principiu sau doar o promisiune fragilă. Povestea familiei mele este, din păcate, un exemplu elocvent al felului în care un drept câștigat legal poate fi pus sub semnul întrebării ani la rând, prin mecanisme care sfidează logica juridică și bunul-simț. Precizez de la început că prezentarea de mai jos reflectă exclusiv perspectiva mea, întemeiată pe actele și hotărârile existente!!!
În anul 2009, tatăl meu a obținut, în mod legal, titlul de proprietate asupra unui teren. Un an mai târziu, în 2010, acest titlu a fost contestat de un văr al său, care a invocat existența unei suprafețe de 1000 mp pretins cumpărate de părinții săi. Litigiul a durat nu mai puțin de 8 ani, perioadă în care instanțele au analizat probele și au stabilit, definitiv, că titlul de proprietate este valabil. A fost o decizie care ar fi trebuit să pună punct definitiv oricărei dispute, în virtutea principiului autorității de lucru judecat.
Și totuși, realitatea a demonstrat contrariul… În 2018, fără ca tatăl meu să aibă cunoștință sau să fie implicat, moștenitorii contestatarului, între timp decedat… au inițiat un nou proces împotriva Comisiei Locale de Fond Funciar Călimănești. De această dată, nu doar că au solicitat un teren deja inclus în propriul lor titlu de proprietate, dar au obținut, printr-o aparentă „colaborare” instituțională, o hotărâre favorabilă. Mai mult, această hotărâre stabilea punerea în posesie comună a tatălui meu cu o persoană decedată încă din 1995… o situație absurdă, care ridică serioase semne de întrebare asupra modului în care s-a desfășurat procesul.
Abia în 2022, tatăl meu a aflat despre aceste demersuri, când a fost înștiințat că același titlu de proprietate este din nou atacat în instanță. Practic, ceea ce fusese deja judecat și tranșat în 2010 era reluat, ignorându-se flagrant principiul securității juridice. Situația a escaladat în ianuarie 2024, când reclamanții au depus la dosar un proces-verbal și o copie a unui nou titlu de proprietate, iar instanța, indusă în eroare, a decis anularea titlului tatălui meu. O decizie care nu doar că ignoră hotărârile anterioare, dar creează un precedent periculos: acela că orice drept poate fi contestat la nesfârșit, până când, prin circumstanțe favorabile, se obține o soluție diferită.
Procesele vor continua, la fel ca și să sperăm reluarea cercetării penale…
Așadar, facem ziare în online, ca să expunem adevărul, cu riscul de a nu avea venituri câteva luni… !
Mai sperăm? Da. Pentru că fără această speranță, ideea de dreptate ar deveni inutilă în această țară. Dar speranța trebuie dublată de responsabilitate din partea instituțiilor, a magistraților, Prim-Procurorilor și a tuturor celor care au puterea de a decide… Indiferent de numele sau funcțiile unora!
Acest material reprezintă o opinie personală, bazată pe informațiile și documentele disponibile la acest moment.
Semnat,
Murariu Alin-Ștefan
PS: poza din acest articol-opinie personală este generată cu inteligența artificială.